Gînduri despre tine

Hmm.. Ce sa’r întimpla dacă soarele ar disparea? Eu aș îngheța, în lumea asta undeva, nu din lipsa lui, dar din lipsa ta, știind că niciodată nu te voi putea revedea.

Știu că mă urăști, dar sunt sigur că sunt mai multe persone care mă urăsc. Eu te iubesc și mă întreb oare cîte persoane te iubesc la fel ca mine?!.

Zîmbește! Cineva te iubește! / Tu știi, acel cineva sunt eu, firește. / Știu că mă urăști dar încearcă să uiți, / Știu că am greșit, încearcă să mă asculți..

Atunci cînd apare iubirea dispare capul. De aceea iubiții se contrazic mereu. Problemele trebu rezolvate împreuna, însa nu avem cum daca acest “împreuna” nu există.

De fiecare dată cînd aud numele tău, mă gîndesc cum o mai duci și sper mereu să te simți bine fără mine, chiar dacă eu teoretic mor fără tine..

De fiecare dată cînd am întilnit alta fată, mi’am amintit de tine, refunzînd să flirtez pentru că nu vreu să sufere cum tu ai suferit, nu mai pot iubi pe alcineva.

Dacă aș avea posibilitatea să revin în trecut, aș reveni pe 23.03.2013, nu pentru că conține 3 cifre 3, dar pentru că atunci ne’am conoscut și aș putea să o încep de la început.

O inima de piatră este dura, o inima de gheață se sparge ușor.. Aveam o inima din gheață, dar s’a topit în ziua în care ne’am cunoscut, acum a înghețat — s’a spart..

Iubirea este ca un trandafir, însă am înțeles acesta după ce te’am cunoscut, poate a fost soarta, poate nu trebuia așa să fie..

În ziua în care ne’am cunoscut era un timp groaznic — frig și vint puternic — acum înteleg de ce timpul se comporta așa dur cu noi și astăzi.

Hmm.. De ce în poeziile despre tine folosesc „..” în loc de „…” ? Pentru că vreau ca punctele să fie în pereche, să nu ramînă unul singur ca și mine.

Oare la ce te gîndești cînd cineva iți pronunță numele? Hmm.. Dar oare la ce te gîndești cînd acel cineva sunt eu? Aa.. Cristina!?

Viața este cel mai interesant fenomen care poate exista, noi ne dorim ca ea să nu se termine niciodată dar nu ne protejam sănătatea, nu iubim viața, nu iubim pe cei din jur, trăim ca niște roboți. Dar nici roboții nu trăiesc veșnic. De aceea trebuie să iubim căci suntem oameni, avem sentimente, avem inimi frînte, avem sentimente de dor care nu ne mai lasă, avem iubiri pe care nu putem să le uităm..

Începe ploaia

Încep să cadă stropi de apă,
În aer stau ascunse desene.
Acum începe o noua etapă
De inovare în picturi aeriene.

Eu mă plimb liniștit pe stradă
Și’mi amintesc de ultima iubire,
Stropii de apă continuă să cadă
Iar totul devine doar o amintire.

Continu’ să plec în departare
Unde nu mai există lumină,
Ajungi doar din pură întimplare
Într’o pură dragoste fină..

Visez, adorm, mă trezesc,
Și mă întreb: Unde e Cristina?
Cînd în viață eu mă grăbesc
Și devin incolor ca celestina*.

Privirea ochilor mei verzi
Încearca s’o eviți fără viată,
Și niciodată să nu o crezi
Chiar și dis de dimineață.

Orice sfirșit e un nou început
Dar mereu remîn amintiri,
Așa fată, nu pot s’o uit
Prin vîntoare de sclipiri.

Eu personal nu pot să inteleg
Ce intelege pîna și oaia,
Cîn’ doresc să pot să aleg,
Dar nu pot și începe ploaia..

*Celestina – mineral transparent si usor colorat.