Gînduri despre tine

Hmm.. Ce sa’r întimpla dacă soarele ar disparea? Eu aș îngheța, în lumea asta undeva, nu din lipsa lui, dar din lipsa ta, știind că niciodată nu te voi putea revedea.

Știu că mă urăști, dar sunt sigur că sunt mai multe persone care mă urăsc. Eu te iubesc și mă întreb oare cîte persoane te iubesc la fel ca mine?!.

Zîmbește! Cineva te iubește! / Tu știi, acel cineva sunt eu, firește. / Știu că mă urăști dar încearcă să uiți, / Știu că am greșit, încearcă să mă asculți..

Atunci cînd apare iubirea dispare capul. De aceea iubiții se contrazic mereu. Problemele trebu rezolvate împreuna, însa nu avem cum daca acest “împreuna” nu există.

De fiecare dată cînd aud numele tău, mă gîndesc cum o mai duci și sper mereu să te simți bine fără mine, chiar dacă eu teoretic mor fără tine..

De fiecare dată cînd am întilnit alta fată, mi’am amintit de tine, refunzînd să flirtez pentru că nu vreu să sufere cum tu ai suferit, nu mai pot iubi pe alcineva.

Dacă aș avea posibilitatea să revin în trecut, aș reveni pe 23.03.2013, nu pentru că conține 3 cifre 3, dar pentru că atunci ne’am conoscut și aș putea să o încep de la început.

O inima de piatră este dura, o inima de gheață se sparge ușor.. Aveam o inima din gheață, dar s’a topit în ziua în care ne’am cunoscut, acum a înghețat — s’a spart..

Iubirea este ca un trandafir, însă am înțeles acesta după ce te’am cunoscut, poate a fost soarta, poate nu trebuia așa să fie..

În ziua în care ne’am cunoscut era un timp groaznic — frig și vint puternic — acum înteleg de ce timpul se comporta așa dur cu noi și astăzi.

Hmm.. De ce în poeziile despre tine folosesc „..” în loc de „…” ? Pentru că vreau ca punctele să fie în pereche, să nu ramînă unul singur ca și mine.

Oare la ce te gîndești cînd cineva iți pronunță numele? Hmm.. Dar oare la ce te gîndești cînd acel cineva sunt eu? Aa.. Cristina!?

Viața este cel mai interesant fenomen care poate exista, noi ne dorim ca ea să nu se termine niciodată dar nu ne protejam sănătatea, nu iubim viața, nu iubim pe cei din jur, trăim ca niște roboți. Dar nici roboții nu trăiesc veșnic. De aceea trebuie să iubim căci suntem oameni, avem sentimente, avem inimi frînte, avem sentimente de dor care nu ne mai lasă, avem iubiri pe care nu putem să le uităm..

Începe ploaia

Încep să cadă stropi de apă,
În aer stau ascunse desene.
Acum începe o noua etapă
De inovare în picturi aeriene.

Eu mă plimb liniștit pe stradă
Și’mi amintesc de ultima iubire,
Stropii de apă continuă să cadă
Iar totul devine doar o amintire.

Continu’ să plec în departare
Unde nu mai există lumină,
Ajungi doar din pură întimplare
Într’o pură dragoste fină..

Visez, adorm, mă trezesc,
Și mă întreb: Unde e Cristina?
Cînd în viață eu mă grăbesc
Și devin incolor ca celestina*.

Privirea ochilor mei verzi
Încearca s’o eviți fără viată,
Și niciodată să nu o crezi
Chiar și dis de dimineață.

Orice sfirșit e un nou început
Dar mereu remîn amintiri,
Așa fată, nu pot s’o uit
Prin vîntoare de sclipiri.

Eu personal nu pot să inteleg
Ce intelege pîna și oaia,
Cîn’ doresc să pot să aleg,
Dar nu pot și începe ploaia..

*Celestina – mineral transparent si usor colorat.

Cineva te iubește

Timpul trece eu ramîn în timp pe loc,
Viața este o padure și iubirea – un foc,
Și totuși eu nu pot să te uit, înțelege
Ca din toate fetele pe tine te-aș alege..

Nu a fost o decizie greșită, niciodată,
Dar nuștiu cei cu mine, ca altadată
Mă rătăcesc prin viață, mă ratacesc..
Prin sentimente de ură eu încă iubesc.

Zîmbește! Zîmbește! Cineva te iubește!
Tu știi, acel cineva sunt eu, firește.
Știu că mă urăști dar încearcă să uiți,
Știu că am greșit, încearcă să mă asculți..

A fost greu pentru tine, ințeleg perfect,
Ți-am rănit inima și sufletul, sunt defect,
Știu că nu vrei să vorbim, înteleg prea bine
Dar îmi este extrem de greu fără tine…

Poți să-mi faci ce vrei, doar nu ma ignora..
Cristina, nu mă lăsa să mor din lipsa ta..
Și eu un vînt usor, și doar o cale de plecare,
Vreau să ramîn dar nu am un loc de parcare..

Și poate cîndva ne vom revedea undeva,
Tu o să fii la fel de frumoasă, scumpa mea
Care va trece ca un aisberg rece din gheață
Distrugîndu-mi barca în ultima clipa din viață.

A trecut mult timp și înca va mai trece,
Afară se incalzește, e din ce in e mai rece,
Amintirile ramîn, timpul se răceste…
Însă tu zimbește! Cineva te iubește!

Mereu frumoasă

Privind încet pe unde cade privirea
Aștept să apară soarele pe strada mea,
Dar visele mor se închide cortina
Dar compet întilplator o vad pe… Cristina!

Ca luat de vînt într-o adiare frîntă,
Cad în tacere dar tacerea mă incîntă,
Sticla parcă ar cadea și ea în neființă
Pasionat de muzica, dans și puțină știință..

Văd, orbesc, ascult și mor și iarași mor
Sub lama de fier a vechiului amor…
Aproape un an am așteptat dar a meritat
Prin sticla murdară să’i revad chipul minunat..

Am făcut’o să sufere mult, am iubit’o mult,
O iubesc și acum și inima o ascult,
Dar cad într’o valență făr’ de valență,
Cad în profunda durere făr’ de tangență…

Mă observă dar se preface că nu ma vede.
“Sigur e ea” dar nici eul meu nu mă crede
Cînd nuștiu dacă mai sunt sau nu pe pamînt
Sau în ceruri sau în iad dar oricum mai sînt…

Acum nu prea înțeleg dar îmi pare că plînge,
Cu mîinele blînde lacrimă cu lacrimă strănge,
Încearcă să mă evite din priviri
Dar intre noi zbor doar amintiri, amintiri…

Eu doar fac fetele să sufere fără să merit,
Dragostea nu s’a sfîșit dar inima s’a oprit,
O voi iubi la infinit, ca acum și altadată
Căci ea este și va fi mereu cea mai frumoasă fată!

Imposibil să o uit pe Cristina

Respir încet, mă trezesc diferit
Căci acum nu mai e timp de iubit.
Eu știu poate greșesc acum, dar lasă..
4 genti am luat și am plecat de acasă..

Împins de amintiri lovit de vocație,
Marg cu pași grei și fără respirație,
Eu știu o să revin înapoi de unde am plecat
Dar acum nu mai e timp de meditat.

Ion Pelivan 30/2 e un liceu,
Un loc greu de găsit in marele Chișinau,
Dar cu pași mari am ajuns la Mold SEF,
Sunt fete frumose dar să flirtez n-am chef..

Dar observ o fată, din spate pare cunoscută,
Dar ea a organizator și acum e lume multă..
Aș vrea să trec în față să o vad la față..
Să văd dacă nu e fata pe care o caut de o viață.

Mda.. E frumoasă.. Dar nu este “ea”..
Mie dor atît de dor de ultima iubire a mea.
Cad în amintiri, înot prin informații,
Revin la realtite prin vîntoarea de alerații..

Și oricum o sa încerc să aflu numele ei,
Deci.. Deci.. Let’s go! Unu, doi, trei…
Acum sțiu. Deci se numeste “Adriana”,
Se aseamana așa mult.. Ei!.. Da, ladna..

Cum pot să mă concentez la altă fată
Cînd mă gindesc că n-o s-o pot iubi niciodată,
Cînd devin tot mai ușor precum anelina*,
Cînd e imposibil să o uit pe Cristina…

*Anelina – substanta chimica care conform nomenclaturii sistematice se numeste Etina

Nustiu, e atit de greu sa comunici cu o fata care iti aminteste foarte mult de o fata pe care simti cai pierduto pentru totdeauna dar nu o poti uita, asa e viata, totul se invata din experienta.

The last hope of love

I think that I live now,
I seek but I don’t know
To find you in my reality,
I would go to your locality..

It’s snowing or it’s raining
My feelings form a painting
Which is painted in red color
When my happiness is smaller…

I search a friend in myself
But a half of me is in yourself,
My Skype prifile is always online,
If you replied me it would be fine.

When I remember your perfect look,
I feel so single, online on facebook
I haven’t what to do, I just wait you,
You are so away and I am away too..

The sun give us heat by explosions,
The heart give us heat by motions,
In intersections we wait freedom,
In love we lose the poetry rhythm..

You are my first love at first sight,
By ourself afflicts a very long night,
You are my light when I slide down
And I go fast in the lovers’ town..

In dreams always you leave me,
I ask me : to be or not to be?..
I want to be free like a dove
And forget the last hope of love…

Fara sa vre’u ^2

Impins de vointa, intre vocatie
Si ura ramine masa de operatie,
Plictisit, mor de dor de tine,
Insa iubirea in aer ma mentine.

Privesc la poza ta, te visez,
Cint, scriu versuri, dansez,
Dar nu te pot uita, niciodata!
Nu se uita o asemenea fata!..

Flori de argint plutesc in jur,
Nimeni nu’i dar eu nu’s singur,
Gindurile mele in vizita la tine
Si iubirea in aer ma mentine..

Am dorit sau nu, nu’mi amintesc,
Te’am vazut, de atunci te iubesc,
Insa 9 luni cred ca imi ajunge
Pentru ca deja dorul ma distruge..

Bradul invizibil straluceste,
Privirea de oboseala imi sclipeste,
Privesc la poza ta.. Amintiri..
Adorm in urma ultimei sclipiri..

E noapte, liliecii afara zboara,
Doar ca acum e iarna si nu vara,
Iar gindurile mele also zboara, // also = din eng – de asemenea
Dar eu ma gindesc la tine iara.

Ma iubesti? Ma intreb retoric,
Inexact dar atit de aforic..
Ma iubesti? Ma intreb mereu,
Eu oricum iubesc fara sa vre’u..

Cristina D.

Lasă să’ți cadă parul pe spate..
Tu zîmbești, eu visez mai departe,
Zîmbesc dar sclipesc in liniștea adincă,
E real dar temporar nu mam trezit incă..

Pamintu e mai greu, luna e mai usoară,
Afară așa e un vînt dar iubirea mă doboară,
Înăuntru e o liniște înghețată in zăpezi..
Oare tu mă crezi că te cred că ma crezi?..

Oricum ramîn singur în liniște deplină,
Corpul tau e strîns de haina ta fină,
Însa gînduri grele îmi migrează prin minte,
Trec prin puncte vamale înainte și înainte..

Iată că vorbim însa sunt așa de stresat
De parcă de 7 ori am fost electocutat
Iar apoi am cazut de pe lună tot cu lună
Și m’am trezit în pustiu cu tine impreună.

Atît de frumoasă, cuminte, educată..
Eu serios, uimit si îndragostit totodată..
Atît de draguță, deștepată, stilată..
Eu sigur dar rătăcit în iubire ca niciodată..

Alb, negru, blur, lumină, mai bine nu se poate..
Ah.. Traiesc un vis, visez o pură realtiate,
Hey!.. “Ok!.. Vorbim mai tîrziu , Cristina.”
Tu pleci iar singele îmi firbe ca adrenalina..

Trebuia de mult sa scriu poezia asta, dar am crezut ca o voi scrie mai detailat mai tirziu, insa azi dimineata simpteam ca nu pot so las pur si simplu pina la anul, si trebuie so scriu in 2013 )

de 14ori DA!

14Februarie , 14nanometri , 14idei …
Te reîndrăgostiţi de 14ori fără să vrei,
Cu 14ciocolate şi totu de 14ori verificat
Zic preformatat: “Mam’ , eu am plecat!”

Azi e o zi din cele în care nu stai acasă,
Trebu sa mergi rapid la fata cea aleasă,
Eu ştiu poate’i departe, da ca mai contează?
În așe zi nu cred că te influentează…

De’abia aştept sa ajung la destinaţie,
Oare ce sa’i spun? Care combinaţie?
Tre sa fiu pregătit, aranjez cămaşa,
Albastru, verde, o sa’i placă aşa.

Oare cu ce sa încep: privet sau bună?
De’abia aştept sa petrecem împreună.
Din staţie în staţie, aştept tensionat,
Ghini ca nimeni nu ştie unde am plecat.

Am ajuns, mai am puţin de mers pe jos,
Nu e problema, tot e frumos-frumos,
O vad pe ea, fata din inima mea.
-Tăt a sa șiba ghine? -De 14ori DA!

[13.02.1013 + update]

Printre copaci

Visele se termină ca un scurt metraj,
Dragostea se pierde în noapte plină
Iubirea dispare complet din peisaj
Iar de dorul tău inima mie plină.

Prin vise mă deplasez spre tine,
Te vad la orizont dar e prea departe,
Încerc sa înot prin cîmpii bizantine
Însă mă simpt înconjurat de moarte.

Prin mii de oglinzi încerc să te zăresc,
Compar, măsor, calculez unghiul perfect,
Te’am găsit departe sub un copac grecesc,
Frumuseţea ta mă distruge în efect.

Pe secret mă strecor printre frunze,
E aşa de minunat, totul străluceşte,
Remarc rapid farmecul de pe buze,
De departe frumuseţea ta se zăreste.

Prin tufişuri revin la același copac,
Nu e nimeni, oare unde tu ai plecat?
Este ceaţă, e un aer umed şi opac,
Observ ca eu locaţia am încurcat.

Zăresc un lac albastru ca ochii tai,
Zarea arde, pe lac apar cercuri mari,
Apari tu lîngă celălalt mal de idei,
Mă zărești, îmi zici: “Ce aştepţi? Sari!”

Sar în apa, înot intens spre tine,
Tu pe mal începi sa te îmbraci,
Eu înot dar forţe’s prea puţine,
Tu pleci şi dispari printre copaci…

[3.02.2013 + update]